Sto smrtonosnih virusov,
polnih strasti,
čaka na sprostitev v ozračje:
v laboratorijih programiranega genocida
slepo sonce korak za korakom spreminja v prah
naivno iluzijo o ohranitvi vrste. Življenje
se z vse večjo hitrostjo kotali proti praznini.
Od jutri
bom začel goreti v novem jeziku –
čigavo tovarištvo bom še naprej blatil,
ko bo moj obup postal
najbolj vnetljiva snov v naravi?
O, snop src, preoblikovanih v supernove,
ko nespečnost neti veke Zveri!
Dnevno 300.000 vojakov koplje jarke
v aorti miru
in kamorkoli
obrnem pogled, sem samo jaz:
jaz, melanholik
jaz, ki so ga posrkale tragedije, ki se nikogar več ne dotaknejo,
ki krvavim v počasnem ritmu vojaških maršev,
jaz in spet jaz umăr la umăr,
singurătate lângă singurătate:
ghemuit în epava trupului,
cu ochii ţintind halucinaţi spasmul din revolta astrelor,
ca un erou burlesc
la apropierea fetidă a morţii.
iz romunščine prevedel Aleš Mustar
O sută de viruşi mortali aşteaptă
plini de compasiune
eliberarea în atmosferă:
din laboratoarele genocidului programat
un soare orb spulberă pas cu pas
iluzia naivă a salvării speciei. Viaţa
se rostogoleşte cu viteză tot mai mare spre vid.
De mâine,
voi începe să ard într-o limbă nouă –
a cui tovărăşie o voi mai întina
când disperarea mea va fi devenit
materia cea mai inflamabilă din natură?
O, jerba inimilor transformate în supernove
când insomnia incendiază pleoapele Fiarei!
Zilnic, 300.000 de soldaţi sapă tranşee
în aorta păcii
şi, în orice parte
mi-aş întoarce privirea, sunt numai eu:
eu, melancolicul
eu, absorbit în tragedii care nu mai mişcă pe nimeni,
sângerând în ritmul lent al mărşăluirii armatelor
eu şi iar eu, umăr la umăr,
singurătate lângă singurătate:
ghemuit în epava trupului,
cu ochii ţintind halucinaţi spasmul din revolta astrelor,
ca un erou burlesc
la apropierea fetidă a morţii.
